Mi ricordu nna fiata ca...  di Ada Culazzo

    

(Torna)   (Chiudi la pagina) 

 

 

              Quannu era piccicchedhra, lu nonnu mia

              mi zziccava sulle scinucche  e mmi ticia:

Sta rria Natale e no ssacciu ce aggiu fare,

mo, mi piju ‘na pippa e ncignu a fumare.

 

              Iou, ca tinia sempre lu cirviedhru a movimentu,

              nni tissi: nonnu, sai, aggiu fattu nu giuramentu.

Stanotte, aggiu promessu a Gesù Bambinu

ca facimu nu presepiu annanzi allu caminu.

 

              Siccomu face tantu friddu ca ti scelanu li acanti,

              li pupi e li animali li tinimu an cautu tutti quanti.

Giuseppe e la Matonna tenune la camisola, 

allu Mmamminu ni mintimu ‘na bella stola.

 

              Lu nonnu mia ca era capitu a ddò ulia cu paru,

              pijau la ronca e partiu veloce comu a nu sparu.

Turnau cu nnu ramu ti pignu mpisu an cuedhru,

e na francatedhra ti rusciuli intra allu puscedhru

 

              Ce bellu presepiu mprima mprima amu priparatu,

             ‘na scenca zzoppa e lu ciucciu cu l’uecchiu cicatu.

Nuci, mandarini e ficalinghe pi nui eranu li doni,

a cinca era statu lazzarone sulu cinnire e carboni. 

 

              Mo ca, grazie a Diu, amu rriati a ‘n auru seculu

              li cose ane cangiate ma no riescu cu mi rreculu. 

Arvili ti Natale ca rriane allu cirmale ti la casa,

palle ti tanti culuri e li pupi quantu a na capasa.

 

             A ‘n angulu ti lu salone anu truatu lu situ,

             nu Gesù Bambinu crisciutu bellu e nutritu,

na Matonna ca ete mutu chiù bbauta ti mie

e tante aure ficure ca, pare, recitanu litanie.

 

             A Giuseppe nnane misu nu bellu cappottu,

             lu mboe e lu ciucciu stane intr’a ‘nu salottu.

Rricali ti lussu amu ncartati pi tutti quanti,

alla cummare la borsa e ‘nu paru ti vvanti.

         

              Alla socra ni scervellamu ce bbete ca n’amu pijare

              tantu ota e ngira, sapimu ca alla fine na malangare.

Ci ni ngiravame arretu, invece, putìame costatare

ca ncete cinca no tene e no sape comu a campare.

 

              La cosa chiù antipatica ete ca no ni ccurgimu

              ca sutta a st’arvilu rande nc’è picca cu ritimu.

Ici, bolli, ssicurazioni e tante aure tasse mare

ni stoccane l’anche e  la voglia ti festeggiare,

 

             Ah Mmammiedhru mia, quantu era bellu na fiata!

             Quannu ssittati an taula sintiame li cusiji ti lu tata.

La sira annanzi allu fuecu rusicavame simienti

ticìame li preghiere e no’ pinsavame a nnienti.

 

              Comunque, vistu ca amu rriati allu tomilaottu,

              pijamula comu sia c’amu fattu nu ternu a lottu.

La salute cu ni ccumpagna e cu tiramu annanti

e ‘n auru annu cu ni truamu riuniti tutti quanti.

 

               Sia ca scia’ spicciamu cu mangianu fae e foije,

               la vita è bella finu a quannu, Idhru, no ni coije.

Nu picca ritimu, nu picca chiangimu, pacienza,

basta ca stamu bueni e an pace cu la cuscienza.