PROVERBIANDO

 A tutti sarà capitato di subire da giovani le prediche dei propri genitori o dei nonni. Indipendentemente dal paese di origine o dal livello culturale, ciò che accomuna le suddette prediche è l’utilizzo di proverbi o modi di dire ai  quali viene dato valore di verità assoluta, quasi fossero “ Vangelo “. Ho cercato di recuperare nella mia memoria storica, le frasi che più spesso ho sentito pronunciare e che vi propongo in un verosimile dialogo tra padre e figlio. 

PADRE:

Fiiu mia, ricordate ca l’arte ti lu tata ete menza ‘mparata, perciò ‘mpara l’arte e mintila ti parte, e nno durmire ca cinca torme nò piia pesci. E ricordate ca ci uei cu futti la icina, t’ha b’ausare mprima la matina. E nno stare a ddhrai cu tti lamienti, ca la pecura ca scama perde l’uccune. E iessi fore pircè ci stae a casa sicca, ci camina llicca. Ci uei cu bbiti lu riccu mpuerire manda li uemmini fore e tie non ci scire. No ha pinsare alli chiacchire, ca ci secuta l’auceddrhu campa fessa e purieddrhu. Ricordate, invece, ca la borsa pisante face lu core leggeru. Datte da fare mò cà pueti, cquei l’acqua quannu chioe, e nno dare retta alli sfaticati, ma fattila culli meiu ti tie e fanne li spese. Cinca ae cu llu zueppu ‘mpara a zzueppicare. E nno ddire ca sti cose già li sai, ca ceddrhi nasce ‘mparatu. Alli saputi comu a tie ni catinu li causi a mmienzu la chiazza. Forza ausate, e nno rimandare a crai quiddrhu ca pueti fare osce. Ci la petra no lla muei, no si cotula e nno mi rispundire cu ddrhu tonu, tice bbuenu ca puru li pulici portane la tosse. E’ propriu veru ca l’erva c’à no mbuei intra l’uertu tua ti nasce. Aia raggione quiddrhu ca mi ticia ca ti lu iabbu non ci mueri ma nci ccappi. Mi sta ddici ca no ssi camaciu comu alli amici tua? E certu! Ci mmerda no bbete, lu cane ll’è cacata. E già, paru cerca paru e paru ttroa. E’ propriu veru ca no a dire mai ca ti ddrha strata non ci passi, ca passi, ttuppi e ti scasci li corne. M’era piaciutu cu ttegnu nnu fiiu ngarbatu e lavoratore comu allu fiiu ti lu pippi.

 FIGLIO:

Tata, ci uei cu sciamu annanzi cussine, ti rispunnu ca l’erva ti lu icinu ete sempre cchiù  bberde, e poi no bbete tuttu oru cuiddrhu ca luccica. E nno sputare sempre an celu, ca an capu tua stessa ti cate. E poi bbasta cu sti proverbi, ca ci lu ecchiu si ricurdava li sua, nò ddicia allu giovane sontu longhe li corne tua.

 Daniela Della Bona